Scrierea cuvintelor cu î și â în română

Scopul acestui studiu este întocmirea unui raport cu privire la procentul de cuvinte scrise corect cu diferitele reguli de scriere cu î și â a limbii române de la trecerea la grafia latină, în secolul IX, până la revoluția de la sfârșitul secolului XX. Astfel, vom putea afirma cu certitudine dacă astfel de ipoteze sunt adevărate sau nu.

Lucrăm pe lista de cuvinte extrasă din baza de date de la DEXonline, publicată la ceata-lingvistica.

Vinde

De la „a vinde”:

1. vânzare -> vînzare
2. vânzător -> vînzător

Proveniență

Lat. vendere

Dezbatere

ceata-lingvistica

Explicație

Conjugarea verbului „a vinde” la ind. și conj. prez. arată că sunetul provine din i, nu din a. Eu vînd, tu vinzi. El să vîndă, voi să vindeți. Substantivizarea transformă i în î și d în z (scris la început cu fonemul ḑ).

-mînt

Cuvinte cu sufixul -mânt (scris corect -mînt), care semnifică rezultatul unei acțiuni împlinite.

1. acoperământ -> acoperămînt (pl. acoperăminte)
2. acoperemânt -> vezi acoperământ
3. acrescământ -> acrescămînt (pl. acrescăminte)
4. așezământ -> așezămînt (pl. așezăminte)
5. consimțământ -> consimțămînt (pl. consimțăminte)
6. consimțimânt -> vezi consimțământ
7. crezământ -> crezămînt (pl. crezăminte)
8. despărțământ -> despărțămînt (pl. despărțăminte)
9. deznodământ -> deznodămînt (pl. deznodăminte)
10. discernământ -> discernămînt (pl. discernăminte)
11. guvernământ -> guvernămînt (pl. guvernăminte)
12. îngrășământ -> îngrășămînt (pl. îngrășăminte)
13. învățământ -> învățămînt (pl. învățăminte)
14. învesmânta -> învesmînta (vezi veșmînt)
15. învesmântare -> învesmîntare (vezi veșmînt)
16. învesmântat -> învesmîntat (vezi veșmînt)
17. învestmânta -> învestmînta (vezi veșmînt)
18. învestmântare -> învestmîntare (vezi veșmînt)
19. învestmântat -> învestmîntat (vezi veșmînt)
20. înveșmânta -> învesmînta (vezi veșmînt)
21. înveșmântare -> înveșmîntare (vezi veșmînt)
22. înveșmântat -> înveșmîntat (vezi veșmînt)
23. jurământ -> jurămînt (pl. jurăminte)
24. legământ -> legămînt (pl. legăminte)
25. presimțământ -> presimțămînt (vezi simțămînt)
26. recensământ -> recensămînt (pl. recensăminte)
27. resimțământ -> resimțămînt (vezi simțămînt)
28. scăzământ -> scăzămînt (pl. scăzăminte)
29. simțământ -> simțămînt (pl. simțăminte)
30. simțimântalism -> simțimîntalism (vezi simțămînt)
31. simțimânt -> simțimînt (vezi simțămînt)
32. vărsământ -> vărsămînt (pl. vărsăminte)
33. vesmânt -> vesmînt (vezi veșmînt)
34. vestmânt -> vestmînt (vezi veșmînt)
35. veșmânt -> veșmînt (pl. veșminte)
36. veștmânt -> veștmînt (vezi veșmînt)
37. zăcământ -> zăcămînt (pl. zăcăminte)

Proveniență

Majoritatea, dacă nu toate, din latină sau limbi latine.

Dezbatere

ceata-lingvistica

Explicație

Pluralele acestor cuvinte sunt cu -mint, deci î este transformat în i; cu alte cuvinte, aici î provine din i sau este înfrățit cu i. Sufixul -ment pentru cuvintele intrate mai recent în limbă își păstrează forma la plural, -mente (un sentiment, două sentimente). Aceasta întărește relația dintre scrierea singularului și a pluralului și ne face să credem că se scrie -mînt, apropiat de -mint, și în niciun caz -mânt.

Discutabil

1. pământ
2. mormânt

Este discutabil dacă „pământ”, „mormânt” și derivatele lor fac parte din această categorie. DEX indică latina ca limba de proveniență pentru aceste două cuvinte: pavimentum, respectiv monumentum. Unii sunt de altă părere (vezi ipotezele lui Vasile Duma). Oricum, pluralele nu ne dau nicio indicație cu privire la â: pământuri, respectiv mormânturi.

Aparte

1. frământa
2. spăimânta
3. mântui
4. mântuș
5. smântână

Aceste cuvinte nu fac parte din această categorie (-mânt nu este sufix) și trebuie cercetat separat cum se scriu ele și derivatele lor.